Grai tamâiat, cătuie de petale,
Gândul mi-a ciobănit pe plaiurile tale.
Umblă singur pe munţi de sare,
Vânt bătrân cu miere-n spinare.
Serpi de răcoare verde-n pârâie,
Cărări de bucium lung te stretaie.
Granguri de aur boabele-ţi ciugul’,
Seşul ţi-l ară dorul cu plugul.
Calc des cu sufletul arsu-ţi coclaur,
Din fund oftează srămoşii de aur.
De piscul tău, unde se-mbină
Pale de nori cu limbi de lumină,
Buzele-mi razăm fremătătoare,
Slavit pristol de piatră şi floare.
Vasile Voiculescu
