Startonicie bețivească-poveste populară
Ion era un om cinstit și harnic,nevoie mare.Avea la mână o adevărată brățară de aur.Meșteșugul lui îi aducea destul.Când se punea pe lucru,el scotea într-o săptămână mai mult decât alții într-o lună.Vezi că era meșter bun și dibaci.Unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila.Ieșea lucrul gârlă din mâinile lui și curat ca mărgăritarul.Ba am putea zice,fără milă de păcat,că era cel mai bun între megieși.
Numai,fiindcă i se cam usca gâtul,îl uda cam des,îi plăcea,biet,picușul,cum se zice.Când apuca la chef,nu era destul că bea de se turlăcea până se făcea turtăi apoi sătura pe toți lingăii,cari se adunau prinprejurul lui cu gloata..Cum am zice,mai mult risipea decât se îndestula pe sine.
Din pricina asta ajunsese hainele pe dânsul de se hărtănise cu desăvârșire,ba încă îi ieșise și părul prin căciulă.
Nevastă-sa și copilașii se țineau după dânsul,goi și rupți,ca vai de ei.Iar el căută să-și înece amarul și necazurile în clondirile cârciumarului.Într-o zi când era în tone bune și treaz ,nevastă-sa îi zise:
– Ioane!Ce sunt astea Ioane?Am ajuns de râs între megieși.Nu mai avem casă,nu mai avem masă.N-avem după ce bea apă.Sărăcia a dejugat la culcușul nostru.Copiii,abia se mai țin zdrențele pe dânșii,sunt jigăriți și sfârșiți de foame.Până când ai s-o duci în nemernicia asta ce a dat peste tine?Lasă-te, Ioane, de beție,că ne prăpădim.
Ai dreptate,nevastă.Văz și eu că am apucat drumuri rele.Am să mă pui pe muncă,și în două-trei săptămâni,o scot eu la căpătâi.Iaca,mă jur că n-am să mai intru în cârciumă.Ei vedea tu cum o să dăm înainte,că nu doară de florile mărului sunt cel mai bun meșteșugar în cetate.
Ion era treaz când vorbii muierii sale unele ca aceste.Și ce e drept,era om de ispravă când era în toanele lui cele bune.De cum însă apuca de bea numai un ciocan de rachiu,își pierdea mințile,nu mai era al lui.
Patru săptămâni nu mai ieși din casă.În acest timp câștigă atâta de-și plăti datoriile și-i mai rămase cu ce să se înțolească el,nevasta și copiii lui.
Într-o luni de dimineață plecară la târg ca să-și cumpere cele trebuincioase ,de care aveau o lipsă mare.Mergând ei pe drum și apropiindu-se de cârciuma unde-și cheltuia Ion paralele,acesta deodată stătu în loc și-și zise:Ioane! te-ai jurat să nu mai intri în cârciumă.Fii voinic,ține-te ,și nu-ți călca jurământul.
Apoi porniră iarăși.
Pârdalnica de cârciumă îi sta în cale.De câte ori pleca și bietul Ion d-acasă după trebuințele lui,se împiedica de dânsa și atât îi era.
În ziua aceea,când mergea cu nevasta în târg să târguiască,cum se apropie de cârciumă,începu să închiză ochii,ori să se facă că se uită într-altă parte, și cu toată vârtutea lui se ținu a nu se abate.După ce trecu de cârciumă,iarăși se opri,și zise:
-Ioane,bravo! te-ai purtat bine de astă dată.Ești bun de laudă.Aide să ne cinstim barim cu un ciocan de rachiu.
Petre Ispirescu,Snoave sau povești populare
