Tag
poeți români
Nici nu am știut că există această/o astfel de poezie.Noroc cu blogul lui:Andrei Pop Albastru, române, ţi-e steagul, Dar ştii tu de ce? Să te-nvăţ. Albastru-nsemnează ciocoii, Şi tot ce-ţi aduni tu cu boii Din mila căldurii şi-a ploii Al… Continue Reading →
în curând va veni peste noi.S-o primim cum se cuvine.Cu o poezie scrisă de: Boris Ioachim Noiembrie şi-a pus amprenta Pe oameni, câmpuri şi copaci… Aş îndrăzni să-ntreb, iubito, Cu glas de brumă: “ce mai faci?” Priveşti pe geam copaci… Continue Reading →
Hora Unirii 1857 Hai să dăm mână cu mână Cei cu inimă română, Să-nvârtim hora frăţiei Pe pământul României! Iarba rea din holde piară! Piară duşmănia-n ţară! Între noi să nu mai fie Decât flori şi omenie! Măi muntene, măi… Continue Reading →
Pe lângă un copaci mare Un dovleac, din întâmplare Primăvara răsărise Şi pe dânsul să suise, Care într-atât crescuse, Încât vârfu-i întrecuse, În lung şi-n lat să-ntinsese, Ramurile-i cuprinsese, Şi pretutindeni umpluse De dovleci care făcuse. Deci cu această iestime… Continue Reading →
Să o apreciem cum se cuvine,nu?O fi având și ea rostul ei,dacă i s-a făcut și poezie.
Fumez tutunul pentru că Fumez tutunul pentru că:Am bani prea mulți și nu știu cumSă scap de ei mai în curândȘi-i dau în fum… Fumez tutunul pentru că:Eu am plămâni și pieptul bunȘi am plăcere să-l prefacÎn coș de fum…… Continue Reading →
Verzi-tulburi ochii-i galeş revarsă pe sub gene Ispita pătimaşă şi doru-nveninat. E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat, În grelele-i veşminte păşind măreţ şi-alene. Mişcările-i sunt line, molatece, viclene, Şi dulcele-i grai curge duios şi răsfăţat. Dar, cine-i cată-n faţă… Continue Reading →
Germanu-i foarte tacticos Neamţul cercetează lucrul tacticos,pe dos,pe faţă. La surtuc de are pată el chemia o învaţă. Ani întregi mereu citeşte spre a şti cum se cuvine, Cu ce chip,din cit şi lână iese petele mai bine. Dar când… Continue Reading →
